Regulile călătoriei în timp isi au rădăcinile în fizica cuantică. Înţelegerea acestor reguli dezvaluie multe despre comportamentul fiinţelor hyperdimensionale şi explicatia  anumitor legi metafizice.  Dinamica Temporala se refera în esenţă la bucle temporale de feedback între prezent şi gama disponibila a variantelor viitorului probabil existente concomitent intr-un multivers.  Acesta este doar dinamica realitatilor reinterpretata din perspectiva timpului liniar, care oferă perspective suplimentare, după cum veţi vedea.  Deşi termenul de dinamica temporala suna destul de abstract, are aplicaţii concrete in utilizarea sincronicitatii manifestata pozitiv, inapararea de  manipularea hyperdimensională, manipularea  probabilitatilor şi depăşirea limitelor matricii realitatii cu care ne-am obisnuit.

Natura timpului liniar

Putem începe cu trecerea în revistă a naturii timpului.  Timpul linear este fluxul constant de variante ale viitorului variabil într-un trecut imuabil si unic. Fiecare moment de alegere implică mai multe căi opţionale catre viitor.  Fiecare cale este un lanţ determinist al efectelor în cascadă orientat catre înainte, ca piesele de domino care se succed spre următorul moment de alegere unde o ramificare are loc.

Privite de la o dimensiune mai mare,  arata ca o foaie de parcurs complicata în care intersecţiile şi ieşirile reprezintă puncte de alegere iar drumurile reprezintă consecinţa cauzală a acestor alegeri. Foaia de parcurs există concomitent, in intregime, asa cum este perceputa doar din dimensiunea superioara, dar cel care se afla pe drum nu poate vedea toata harta.

Timpul linear este produs de mintea noastră cand se deplasează prin harta urmarind un traseu care devine trecutul nostru pe care ni-l amintim.  Din perspectiva noastră, traseul este redactat cu marker permanent – o dată trasat, acesta nu poate fi şters.

Dar pentru fiinţele care au transcens timpul liniar, devenind hyperdimensionale,  din perspectiva lor, calea noastră prin retea este comparabilă cu o sarma prinsa de harta cu ţinte.

Sarma reprezintă progresia cauzală a evenimentelor, iar ţintele reprezinta momentele noastre de alegere.  Mai multe persoane care interacţionează ţes o reţea complicată ale cărei noduri sunt fixate în loc de suma puterii liberei alegeri  a acestora.

O entitate situata în afara timpului liniar poate schimba trecutul, fie schimband o alegere deja făcută, fie prin introducerea unei noi secvenţe de evenimente in care libera alegere a fost absenta şi prin urmare inviolabila.  Reţeaua traseelor poate fi modificată prin repoziţionarea unei ţinte sau crearea unei deviaţii în unele zone in care sarma e mai putin tensionata.  Evident, acesta din urmă metoda este mai uşor de aplicat.

Cu excepţia sentimentelor de deja vu, nu am observa în mod normal o linie temporala modificata, deoarece amintirile noastre s-ar schimba, de asemenea, cauzal.  Putem urmări firul înapoi doar pentru a afla ca acesta urmeaza o cale continua, asta însemnând ca toate consecinţele schimbărilor temporale atunci când sunt luate la bani marunti sunt precedate în mod consistent de cauze anterioare.  Ca urmare, în mod normal, ne-am aminti doar cea mai recenta varianta editata ca fiind trecutul care a fost mereu.

Deci, din perspectiva noastră timpul este constant, singular şi permanent.  Dintr-o perspectivă hiperdimensională, timpul este variabil în rata curgerii sale şi selectiv în configuraţia sa. Perceptia noastra fata de timp, ca fluxul de timp ar fi ca un film sau roman, este o iluzie.  Firul există de la început până la sfârşit, simultan, dar calea este deschisă pentru revizuire.  Timpul avansează cu adevarat, dar nu cu ticaitul unui ceas, ci cu o alegere pe care o faci.  Ceea ce este inevitabil s-a întâmplat deja.

Fluxul aparent ireversibil al timpului liniar îşi are originea în fenomenele cuantice. Ca un proiector de film care afiseaza cadre succesive pentru a crea iluzia de mişcare, asa si conştiinţa selecteaza continuu dintr-un spectru staţionar de realităţi cadrul pentru următoarea experienţă pe care o va manifesta in continuare. Natura nondeterminista (imprevizibila) a alegerii este ceea ce creează acest flux unidirecional al timpului; la nivelul nostru de existenţă, colapsul unei funcţii de undă nu poate fi inversat şi tocmai acest colaps generează timpul aşa cum il ştim.

Fizica Quantica a calatoriei in timp

In anul 2005 a apărut un document interesant care a investigat paradoxurile călătoriei în timp în contextul fizicii cuantice.  De obicei, călătoria in timp este abordata din unghiul relativităţii, implicand găuri negre sau călătoria cu viteza mai mare decât lumina, ale căror condiţii de aplicarea sunt la scara prea mare pentru a fi practice.  Din fericire, se dovedeşte că interpretarea cuantică deschide uşa pentru înţelegerea unor principii de bază de densitate a patra (dincolo de timpul liniar).  Ceea ce urmează este un rezumat şi o analiză a lucrarii lui Daniel Greenberger şi Svozil Karl intitulata Calatoria in timp din perspectiva Teoriei cuantice.

Din sumar:

Vom introduce un model cuantum mecanic al călătoriei în timp, care include două separatoare  figurative  pentru a induce reacţii de feedback intr-un moment anterior din timpul liniar. Acest lucru conduce la o soluţie unică pentru paradoxul cu uciderea propriului bunicu anume, o dată derulat un viitor, el nu poate schimba trecutul şi astfel trecutul devine determinist.  Pe de altă parte, privind înainte spre viitor este complet probabilistic.  Aceasta rezolvă paradoxul clasic într-o manieră satisfăcătoare filosofic.

Din încheiere:

Conform modelului nostru, dacă veţi călători în trecut dupa un mecanism mecanic cuantic, ati vedea numai acele alternative în concordanţă cu lumea din care ati plecat.  Cu alte cuvinte, în timp ce sunt conştienţi de trecut, acesta nu se poate schimba. Indiferent cât de puţin probabile ar fi fost evenimentele care ar fi putut conduce la circumstanţele prezente, odată ce au apărut in realitate ele nu pot fi schimbate. Călătoria dvs. ar institui rezonante care sunt compatibile cu viitorul care s-a desfăşurat deja.

Acest lucru are, de asemenea, consecinţe enorme pe paradoxurile liberei alegeri/liberului arbitru.  Arată că este perfect logic să se presupună că fiecare are mai multe opţiuni şi că este liber să aleaga oricare dintre ele. Până cand o alegere este aleasă, viitorul nu este determinat. Cu toate acestea, odată ce o alegere este facută, şi conduce la un anumit viitor, asta a fost inevitabil. Nu ar fi putut fi altfel.  Condiţiile de granita in care evenimentele viitoare se întâmplă ca si cum s-ar fi intamplat deja, garantează că acestea trebuie să fi fost pregătite dinainte.  Deci, privind înapoi, lumea este deterministă. Cu toate acestea, privind înainte, viitorul este probabilistic. Acest lucru explică complet paradoxul clasic. De fapt, serveşte ca o dovadă indirectă că astfel de feedback trebuie să aibă efectiv loc în natură, în sensul că fără acesta, există un paradox, în timp ce cu el, paradoxul este rezolvat.  (Desigur, există o explicaţie la fel de plauzibilă, şi anume că a merge înapoi în timp este imposibil. Aceasta rezolvă, de asemenea, paradoxul prin evitarea lui..)

Modelul are, de asemenea, consecinţe în ceea ce priveşte interpretarea multivers a teoriei cuantice. Lumea poate părea că se tot divide în ceeea ce priveste viitorul.  Cu toate acestea, o dată ce se face măsurarea, numai acele variante în conformitate cu acea măsurare sunt posibile. Cu alte cuvinte, cu calatoria in timp alte lumi alternative nu există, fiinca o dată ce o măsurare confirmă  lumea în care trăim, către alte lumi ar fi imposibil să se ajungă pornind de la cea originală.

Pentru a reformula mai precis ceea ce este spus mai sus, un călător în timp poate interacţiona numai într-un mod cauzal, fizic, tangibil cu trecutul, care evoluează în mod inevitabil în viitorul din care a venit călătorul în timp.  Alternativ, noi în prezent putem interacţiona numai într-un mod cauzal cu calatorii in timp din viitorul catre care ne indreptam în prezent.

Poate ca regulile călătoriei în timp nu-s chiar atat de stricte, cu toate acestea, lucrarea se încheie indicând o solutie alternativa care implica faptul ca o calatorie in timp ar putea fi posibila daca e mai putin determinista si  mai putin stricta. In lucrare se arată că buclele de feedback între prezent şi viitor pot şi probabil există, că existenţa lor rezolvă perfect paradoxurile timpului de călătorie prin stabilirea condiţiilor privind modul în care viitorul poate interacţiona cu trecutul său.  Dar ce anume este “mai puţin determinist” şi “mai putin strict” la călătoria în timp?  Ei bine, această întrebare conduce la ceea ce urmează.

Un proces determinist este unul în care un lanţ perfect predictibil al evenimentelor urmează după o cauză cunoscută iniţial. Un eveniment nedeterminist nu pot fi prezis deloc, fiind descris în termeni de probabilitate. În mod evident, libera alegere este absentă în determinism şi pe deplin prezentă în nondeterminism.  Călătorul un timp interacţionează determinist cu oameni din trecut putand încălca libera lor alegere fiind cauza care evocă un efect clar asupra lor. Dar atunci el poate face numai ceea ce a ajuns oricum sa facă.

O formă mai putin stricta a călătoriei în timp este în cazul în care o gamă mai mare de trecut poate fi accesat pe cheltuiala determinismului scăzut în interacţiune. Cu alte cuvinte, călătorul în timp va avea o libertate mai mare de a vizita trecuturi alternative în cazul în care respectă mai mult libera alegere.  Acest lucru nu este alegerea lui, mai degrabă, este o restricţie impusă de legile mecanicii cuantice.  Cu cat este mai putin compatibil un trecut cu linia sa temporala, cu atat mai puţin “prezenţa” călătorului în timp se va face simtita în timpul vizitei.

Prin “prezenţă” vreau să spun două lucruri: prezenţa fizică şi prezenţa probabilistică. Oricare din ele va pune în aplicare conservarea liberei alegeri.  A pierde prezenţa fizică înseamnă a deveni mai eteric. A pierde prezenţa probabilistică inseamna că nu va fi pur şi simplu la locul potrivit la momentul potrivit a face un lucru dreptul de a avea vreun efect.

. Un călător în timp poate vizita, prin urmare, orice trecut, la toate, dacă el rămâne complet invizibil şi non-fizic. Acest lucru ar fi echivalent cu vizionarea trecutului  de la distanta. Cu cat mai tangibil doreşte să fie, cu atat mai restrânsa gama de trecuturi pe care el le poate vizita. Dacă el vrea să fie pe deplin fizic, el poate intra numai in trecuturile care au creat prezenta lui. Acest lucru nu este speculaţie, aceasta rezultă direct din matematică asa cum se arată în lucrarea lui Greenberger.

Calatoria mai putin precisa in timp

Of greatest interest is the “gray” zone between deterministic and nondeterministic interaction. De mare interes este “gri” zona de interacţiune între deterministe şi nedeterministe. Such “hybrid” interactions are somewhat tangible but still respectful of freewill, mostly ethereal but periodically physical, mostly subjective and only fleetingly objective. Astfel de “hibrid” interacţiuni sunt oarecum tangibile, dar încă mai respectuos de bunăvoie, dar cea mai mare parte eterice periodic fizice, cea mai mare parte subiective şi doar ceva temporar obiectiv. Whatever does not outright violate freewill is allowed. Oricare ar fi nu încalcă pur şi simplu de bunăvoie este permisă. Examples abound: telepathic interaction, synchronistic signs and number sightings, contact through the subjective screen of dreams, abductions made dubious through memory wiping or screen memories, visitation in the etheric state, chance meetings without proof of record, an inner voice quiet enough to be ignored, a compulsion that biases but does not force, an experience meant only for a few, etc… Exemplele abunda: interacţiune telepatice, semne sincronice şi observarea număr, contactaţi prin ecranul subiective de vise, răpiri dubioase făcute prin intermediul memoriei sau ştergându-ecran amintiri, vizita în stare eteric, întâlniri şansă fără o dovadă de înregistrare, o voce interioară liniştită, suficient pentru a fi ignorat, o constrângere care prejudecăţi, dar nu are forta, o experienţă a însemnat doar pentru câteva, etc …

Fuzzy time travel happens…all the time. călătorie Fuzzy timp se intampla … tot timpul. Technically, it is not time travel so much as one realm interacting with another in regulated ways. Punct de vedere tehnic, nu este călătoria în timp atât de mult ca una interacţionează cu un alt domeniu în moduri reglementate. But being that we still exist in the illusion of linear time, much can be gleaned from thinking in terms of past, present, future, and the feedback loops between these. Dar fiind faptul că încă mai există în iluzia timpului liniar, mai mult pot fi acumulate de gândirea în termeni de viitor din trecut, prezent, şi buclele de feedback-ul dintre acestea.

It follows that the more you vector towards a particular probable future, the more tangible and objective your interaction with that future becomes. Rezultă că mai mult vectorul spre un viitor probabil special, mai tangibil şi obiectivul dvs. interacţiune cu care devine viitor. Perhaps your upcoming choices will change your path to a different set of probable futures, but for now whatever direction you are moving towards will garner you feedback from that future. Poate că alegerile viitoare se va schimba calea la un set diferit de futures probabil, dar pentru moment orice direcţie vi se deplasează spre va acumula un feedback de la acel viitor. This has some interesting implications. Aceasta are unele implicaţii interesante.

Imagine for a moment that you are a time traveler interacting very loosely with someone of the past. Imaginaţi-vă pentru o clipă că eşti un călător în timp interacţionând foarte vag cu cineva din trecut. You would like to interact more objectively, but quantum laws preserving freewill prohibit you. Ai vrea sa interactioneze mai obiectiv, dar legile cuantice conservarea bunăvoie vă interzic. How, then, can you achieve this without violating freewill? Cum, atunci, poţi realiza acest lucru fără a încălca bunăvoie? By using your limited range of interaction to solicit or entrain the person into volitionally vectoring ever closer towards your own timeline. Prin utilizarea dvs. gamă limitată de interacţiune a solicita sau se urca în tren în care persoana în volitionally Vectoring tot mai strânsă faţă de cronologie ta. The more this person’s probable futures become your probable pasts, the more both of you become part of the same time stream, and the more objectively you may interact. Cu atât mai mult această persoană futures probabil deveni trecutul dvs. probabil, mai mult de atât devii parte din fluxul acelaşi timp, şi mai obiectiv puteţi interacţiona.

Negative Hyperdimensional Entrainment Negativ hyperdimensională Antrenarea

This technique of entrainment to achieve greater deterministic influence is a favorite tactic of self-serving hyperdimensional entities who find it profitable to enslave other souls. Această tehnică de antrenare pentru a obţine o influenţă mai mare deterministic este o tactică favorită a entităţi auto-servire, hyperdimensională care consideră că este profitabil să subjuge alte suflete. The more tangibly they can do so, the less freewill their targets have to resist. Cu atât mai concret pot face acest lucru, mai puţin bună voie obiectivele lor au de a rezista. From our linear time perspective, these entities come from a very negative probable future and are interacting with us now in dodgy but manipulative ways to entrain us into reinforcing their timeline, either by becoming them, serving them, or not being an obstacle to them. Din perspectiva noastră timpului liniar, aceste entitati provin dintr-un viitor probabil foarte negative şi interacţionează cu noi acum într-un mod dubios, dar de manipulare pentru a ne intra într cronologie în consolidarea lor, fie prin ele, care le deservesc, sau nu sunt un obstacol în calea lor. We know these entities more commonly as the negative variety of gray, reptilian, mantis, and nordic alien factions. Ştim aceste entităţi mai frecvent ca varietatea negativ de facţiuni gri, reptilă, călugăriţa, nordice şi străin. Not surprisingly, their method of operation is entirely consistent with the quantum mechanics of time travel. Nu este surprinzător, metoda lor de funcţionare este în întregime în conformitate cu mecanica cuantică a călătoriei în timp. By manipulating rather than forcing their targets toward spiritual slavery, they may ensnare souls on timelines more lush than their own. Prin manipularea, mai degrabă decât forţând obiectivele lor faţă de sclavia spirituală, ele pot prinde în capcană suflete pe termene mai luxuriante decât a lor.

A fascinating but disturbing phenomenon happens to people who get too paranoid, depressed, desperate, or fearful regarding matters of darkness. Un fenomen fascinant, dar îngrijorător se întâmplă cu oamenii care ajung prea paranoic, deprimat, disperat, sau probleme în ceea ce priveşte frica de întuneric. Alien abductees, conspiracy researchers, paranormal investigators, newbies to Matrix research – they are all vulnerable to enhancing the object of their fears by getting too emotionally entangled. rapiti Alien, cercetători conspiraţie, anchetatorii paranormale, newbies la cercetare Matrix – toate sunt vulnerabile la creşterea obiect de temerile lor de către prea emoţional încâlcit. Fear vectors one toward a probable future of vulnerability, initiating a feedback loop that ensures one becomes vulnerable unless the vector switches orientation towards something more emotionally and spiritually balanced. Frica o vectori spre un viitor probabil de vulnerabilitate, iniţierea o buclă de feedback care o asigură devine vulnerabil excepţia cazului în care vectorul switch-orientarea spre ceva mai echilibrat emoţional şi spiritual.

Those obsessively fearful of grays will draw them in, those obsessively paranoid of government monitoring will receive it, those easily freaked out by the artificially synchronistic nature of the matrix will be swarmed by weirdness. Aceste teama obsesiv de griuri le va atrage în, cele obsesiv paranoic de monitorizare de către guvernul il va primi, cele uşor speriat de natura artificial sincronice a matricei vor fi mişunau de weirdness. The feedback loop induces a self-reinforcing downward spiral whereby traumatic experience creates fear and fear creates further trauma. Bucla de feedback-ul induce o spirala de autoconsolidare descendent experienţă traumatizantă prin care creaza frica si teama creează traume suplimentare. The person is always free to choose transcendence and break out of the loop. Persoana este întotdeauna libertatea de a alege şi transcendenţă iesi din bucla.

While negative emotional states lock one onto negative futures, lack of resistance or enthusiastic support out of naivete does the same. În timp ce statele emoţionale negative blocare pe o futures negative, lipsa de rezistenţă sau în afara sprijinul entuziast al naivitate acţionează în acelaşi mod. For instance, another way to increase the objective manifestation of negative aliens in your life is by happily supporting them, calling for them, beckoning to interact with them. De exemplu, un alt mod de a creşte manifestarea obiectivul de a străinilor negative în viaţa ta este de fericit le sprijină, de asteptare pentru ei, face semn sa interactioneze cu ei. While fear is completely lacking, you still reinforce their timeline and thereby increase how much force they can use against you. În timp ce este complet lipsit de teamă, vă consolida în continuare cronologie lor şi, astfel, creşte cât de mult le pot folosi forţa împotriva ta. The interaction may even be of a “warm and fuzzy” nature but if out of ignorance you help what ends up being a hostile agenda, the timeloop grows in strength. Interacţiunea poate fi chiar un “cald şi fuzzy” natura, dar dacă din ignoranţă vă ajuta ceea ce ajunge să fie o agendă ostile, timeloop creste in putere. Beyond a certain point it becomes very difficult to break out, especially since the increased objectivity of interaction affords them more thorough avenues for abduction, programming, implantation, and control. Dincolo de un anumit punct devine foarte dificil sa iasa, mai ales că obiectivitatea crescut de interacţiune le acordă căi mai aprofundată pentru răpire, programare, implantare, şi control. This undermines your ability to resist. Acest lucru subminează capacitatea de a rezista. So these dark forces work either by entraining you emotionally into vectoring towards them or deceiving/suppressing you intellectually into supporting them. Deci, aceste forţe întunecate de muncă, fie de către antrenor de tine emotional în Vectoring faţă de ei sau inselatoare / suprimarea vă intelectual în sprijinul acestora.

Positive Hyperdimensional Entrainment Pozitiv hyperdimensională Antrenarea

Enough on darkness. Destul pe intuneric. Let’s discuss how to apply the quantum mechanics of time travel towards positive ends. Să discuta modul de a aplica mecanica cuantica a călătoriei în timp faţă de capete pozitive. The first and most obvious application is strengthening one’s connection with positive forces, namely the Higher Self. Prima cerere şi cel mai evident este consolidarea legătură una cu forţele pozitive, şi anume Sinele Superior. The second application is in forcing reality to correct perturbations to well-established feedback loops via miracles, as shall be explained shortly. A doua cerere este în realitate, forţa de a corecta perturbatii la buclele de feedback bine stabilite prin minuni, cum se explică în scurt timp.

What is the Higher Self? Ce este Sinele Superior? Simply the final version of you that has become fully manifest in potential. Pur şi simplu versiunea finală din voi care a devenit pe deplin manifestă în potenţial. Should your conscious evolution continue indefinitely, it is inevitable that sooner or later you would reach the heights of individual spiritual perfection, a state in which your wisdom and power has grown profound and your mind has fully transcended the limits of time and space. Ar trebui să evolutia voastra constienta continue pe termen nedefinit, este inevitabil ca mai devreme sau mai târziu vei ajunge la înălţimi de perfecţiune spirituală individuală, o stare în care înţelepciunea şi puterea a crescut profunde şi mintea ta a depăşit pe deplin limitele de timp şi spaţiu. While that is yet to occur, its inevitability means it has already happened. În timp ce, care este încă să apară, inevitabil înseamnă că sa întâmplat deja. If your future self transcends time, then its consciousness may naturally extend “backwards” and overlap the consciousness of all its past incarnations simultaneously. În cazul în care viitorul tau timp de sine transcende, atunci conştiinţei sale pot extinde in mod natural “înapoi” şi se suprapun constiinta de toate aspectele ei din trecut simultan.

In other words, although from your linear perspective the Higher Self is a distant probable future, ultimately this future perfected self exists right now alongside you. Cu alte cuvinte, deşi din perspectiva dumneavoastră liniar Sinelui Superior este probabil un viitor îndepărtat, în cele din urmă acest viitor perfecţionat de sine există chiar acum alături de tine. According to the quantum principle discussed in this article, the more you vector towards becoming the Higher Self, the more objectively the Higher Self can interact with you. În conformitate cu principiul quantum discutate în acest articol, vector cu atât mai mult spre a deveni Sinele Superior, cu atât mai mult obiectiv Sinele Superior poate interacţiona cu tine. A weak connection means its guidance is limited to faint intuitive impressions, symbolic dreams, certain synchronicities, and so on. O conexiune slabă înseamnă orientările sale este limitată la impresii leşin intuitiv, vise simbolice, sincronicitati anumite, şi aşa mai departe. A stronger connection would allow direct inner conversation, which is clearly more objective than vague impressions. O legătură mai puternică ar permite o conversaţie directă interior, care este în mod clar mai obiectivă decât vagi impresii. The voice of the Higher Self is often described as a “small, still voice” meaning an inner knowing that is easily drowned out by mental distractions. Vocea a Sinelui Superior este adesea descris ca fiind un “mic, încă voce”, adică un interior ştiind că este uşor înecat de distrageri mentale. A prolonged and sincere effort to think, feel, and act like the Higher Self — to live from the highest part of you, the heart of your soul — increases the feedback loop and widens your capacity to act as a channel for your future self. Un efort prelungit şi sincer de a gândi, simţi, şi să acţioneze ca Sinele Superior – de a trăi de la cea mai mare parte din tine, inima a sufletului tău – creşte bucla de feedback-ul şi extinde capacitatea dvs. de a acţiona ca un canal de sine pentru viitorul tau. You are then merging with who you truly are. Sunteti apoi fuzionează cu cine sunteti cu adevarat. The prodigal son returns home. Fiul risipitor se întoarce acasă.

Whatever you want to connect with, simply support it, reinforce it, try to become it. Orice ai vrea să te conecta cu, pur şi simplu sprijinul, întări el, încercaţi să-l devină. People who pray to Jesus from the standpoint of weak beggars receive no response because they are vectoring towards a future of disempowerment and victimhood, a direction opposite to what the Christ represents, and so they receive little feedback. Oameni care se roagă lui Isus din punctul de vedere al cerşetori slab primi nici un raspuns, deoarece acestea sunt Vectoring spre un viitor de pierderea puterii şi victimă, o direcţie opusă la ceea ce reprezinta Hristos, şi aşa mai primesc feedback puţin. Those who call upon the divine impulse within, recognize it, and do their best to express it receive reinforcement. Cei care apel la impuls divin în cadrul, recunoaşte ea, si facem tot posibilul să-şi exprime-l primească de armare.

Manifesting Miracles Manifestarea Minuni

Another application of quantum time travel laws pertains to the creation of miracles. O altă aplicaţie a legilor cuantice timp de călătorie se referă la crearea de minuni. A miracle is a highly improbable but meaningful event that serves a recognizably positive purpose. Un miracol este un eveniment extrem de improbabil, dar semnificativă, care serveşte un scop recunoscut pozitiv. Some miracles are intentionally inserted into the timeline as a matter of divine intervention, but they also happen as a consequence of natural law. Unele miracole sunt intenţionat introduse în cronologie ca o chestiune de intervenţie divină, dar acestea au loc, de asemenea, ca o consecinţă a legii naturale. “Leap and the net will appear” is proven through experience, but its explanation is most elegantly handled by timeline dynamics as follows: “Leap şi net va apărea” este dovedită prin experienţă, dar explicaţia este cel mai elegant manipulat de dinamica cronologie, după cum urmează:

There exists a bundle of probable pathways between the present moment and some particular future. Există un pachet de căi probabile între momentul prezent şi un viitor special. The straightest path is the most probable and mundane, while the more deviating paths are less probable. Cel mai drept cale este cea mai probabilă şi lumesc, în timp ce se abat de mai multe drumuri sunt mai puţin probabile. The greater the deviation, the more fantastic or bizarre the correction necessary to ensure that future. Mai mare abaterea, mai fantastic sau bizare corecţie necesare pentru a garanta că în viitor. So if you can stay locked onto a particular future, any excursions you take that might upset its fulfillment merely brings you onto a less probable path towards that same future, a path whose initial excursion is redressed by a miraculous correction. Deci, dacă puteţi rămâne blocat pe un viitor special, orice excursii luaţi că ar putea să perturbe împlinirea ei pur şi simplu te aduce pe o cale mai puţin probabil că faţă de acelaşi viitor, o cale al cărei iniţială excursie este corectat de o corecţie miraculoase.

How to lock upon a particular future? Cum de a bloca la un viitor special? By resonating with it. Prin rezonanţă cu ea. Your soul vibrational spectrum, which is somewhat equivalent to your emotional temperament or learning style, determines what range of probable futures you resonate with most and therefore attract. spectrului de frecvenţe Sufletul tau vibrational, care este oarecum echivalent cu temperamentul emotionala sau stil de invatare, ceea ce determină gama de futures probabil voi rezonează cu cele mai multe şi, prin urmare, atrage. The more hostile, reactive, depressive, fearful, fanciful, passive, or jaded your regular mode of being, the harsher and more painful the types of experiences attracted. Depresive mai ostil, reactive,, fricos, fanteziste, pasiv, sau ros dvs. mod regulat de a fi, a mai dure şi mai dureroase tipuri de experiente atrase. The more confident, attentive, serene, exultant, warmhearted, and patient you are, the more your experiences will reinforce those qualities by being of a positive nature. Cu atât mai încrezător, atent, senin, triumfatoare, inimos, şi pacient sunteţi, cu atât mai mult experientele voastre va consolida acele calitati prin a fi de un caracter pozitiv.

You enter into temporal feedback with futures that spawn from your current mode of being, a self-reinforcing process that keeps you within the bundle of probable paths consistent with a resonant range of futures. Puteţi intra în feedback-ul temporal cu futures care icre de la modul actual de a fi, un proces de auto-armatura care te ţine în pachetul de căi probabile în conformitate cu o serie de rezonanţă futures. Once this feedback loop is established, you can then take risks that merely send you on a more exciting trajectory towards the same successful future. Odată ce această buclă de feedback-ul este stabilit, puteţi lua apoi riscurile pe care vă trimite doar pe o traiectorie mai interesant spre viitor de succes aceeaşi. In other words, if through a positive state of mind you connect with a positive future, then by maintaining that inner connection your experiences will adjust accordingly to ensure everything works out. Cu alte cuvinte, dacă printr-o stare de spirit pozitivă vă conectaţi cu un viitor pozitiv, apoi prin menţinerea această privinţă interior experienţele dumneavoastră va ajusta în consecinţă pentru a asigura totul funcţionează.

The trick is in making your causal excursion as nonchalantly as possible. Trucul este în a face excursie dvs. de cauzalitate nonsalant posibil. Worry reorients your vector towards a disappointing future. Vector dumneavoastră vă faceţi griji reorientează spre un viitor dezamăgitoare. Anticipation constricts the quantum fluidity of a probable future and prevents it from manifesting synchronistically. Anticiparea constricts fluiditatea cuantice a unui viitor probabil şi-l împiedică de la manifestarea synchronistically. Remaining dispassionate when taking a risk ensures that you maintain your original vector and stay within the intended bundle of probable paths. Rămase imparţial atunci când se iau un risc asigură că vă menţine vector ul original şi să rămână în cadrul pachet destinat căilor probabile. It is much like telling a scriptwriter that no matter what scene opens an act, the act must have a happy ending; then the more perilous the opening scene, the more amazingly the plot must transition to manifest a happy ending. Este mult mai spune ca scenarist că indiferent de ceea ce scenă deschide un act, actul trebuie să aibă un final fericit, apoi mai periculos scena de deschidere, cu atât mai uimitor de pe parcelă trebuie să manifeste trecerea la un final fericit. If a month from now you will be financially fine, then spending on something that assists your growth — and thereby reinforces a positive future — guarantees that some miracle must manifest to reimburse the purchase. Dacă o lună de acum va fi bine financiar, apoi cheltuielile pe ceva care asistă creşterea dvs. – şi întăreşte astfel un viitor pozitiv – garantează că unele miracol trebuie să se manifeste de a rambursa cumpărare.

Summary Rezumatul

In a nutshell, according to quantum physics we are caught in mutual feedback loops with all our probable futures. Într-un cuvânt, în funcţie de fizica cuantică suntem prinşi în bucle de feedback reciproc cu toate noastre futures probabile. The greater the probability of a particular future, the stronger the feedback loop, the more tangibly beings from that future can interact with you in the present. Cât este mai mare probabilitatea unui viitor special, mai puternic bucla de feedback, fiinţele mai concret de la faptul că viitorul poate interacţiona cu tine in prezent. By choosing to become more positive and aware, you establish mutual reinforcement with positive futures and thereby increase the number of miracles necessary to evolve you into those futures. Prin alegerea de a deveni mult mai pozitive şi conştient, va stabili de potenţare reciprocă cu futures pozitiv şi de a creşte astfel numărul de miracole necesare pentru a va evolua în aceste contracte futures. The enormous implications I will leave to your imagination and experimentation. Implicaţiile enorme voi lăsa să-ti imaginatia si experimentare.

Versiunea 0.2:: 30 iunie 2005:: montalk@montalk.net:: Download-EN.pdf

[Principiile Dinamicii Realitatii/Taramurilor au fost inspirate de Cassiopeni, corelat cu Nexus Seven, rafinat prin numeroase discuţii cu prietenii, şi confirmat de experienţă.]

Introducere

O veche axioma ermetica spune că totul este gand, totul vibrează.  Deoarece fiecare lucru viu este conştient in mod unic, fiecare lucru viu poartă o semnătură vibratorie unică .  Sufletul emite un spectru bogat de vibratii, care prin principiul rezonanţei atrage un spectru de experienţe corespunzătoare.  Sufletele care au o frecvenţă asemanatoare traiesc acceasi realitate/taram al experienţei lor şi au tendinţa de a se intersecta în viaţă.

Acesta este studiul dinamicii tărâmurilor/realitatilor, despre cum ne influenţeaza vibratiile experienţa şi modul în care experienţa influenţează vibraţiile. Simplitatea corespondenţei între vibraţiile sufletului şi experienţa personală trădează uluitor natura implicaţiilor sale.  De exemplu, dinamica realitatilor explică modul în care experienţele noastre de zi cu zi sunt efectele finale ale proceselor hyperdimensionale, de ce oamenii cu mentalităţi de victima sau de pradator se atrag reciproc, cum disonanţa între indivizi atrage sincronistic si declanşează confruntarea lor, cum învăţarea unei lecţii înainte de vreme ii previne manifestarea ca experienţă, de ce o inimă curată protejează pe cineva de pericol şi cum separarea cailor personale şi Trecerea care va urma sunt diferite grade ale unuia si aceluiaşi fenomen.

Vibraţie

Când vorbim de vibraţii, e vorba într-adevăr de unde cu amplitudine, frecventa si faza.  Amplitudinea este puterea, frecvenţa e rapiditatea de fluctuaţie şi faza e alinierea sau pozitia pe unda.  Pentru ca o unda să existe şi sa se propage trebuie să existe o sursă şi mediu, pentru a genera vibraţii şi respectiv pentru a le conduce mai departe. . De exemplu, o coarda de chitară iniţiază un şir de vibratii care calatoresc prin aer sub forma de vârfuri şi jgheaburi alternative de presiune a aerului.

Vibraţiile sufletului sunt la fel de tangibile ca undele de sunet, deşi natura lor şi mediul de propagare sunt mai exotice.  Ele folosesc acelaşi mediu prin care undele radio şi lumina călătoresc, dar sunt realizate din unde de potenţial, mai degrabă decât din unde electromagnetice.  Deci câmpul vibratoriu al sufletului (numit si aură)  este format din câmpuri şi unde mult mai subtile decât câmpurile electrice sau magnetice, motiv pentru care instrumentele convenţionale nu pot detecta aura. Cu toate acestea, acest camp este plin de modele energetice şi informaţii – tocmai materialul care ne poarta gândurile şi emoţiile.

Dinamica Realitatii este în esenţă despre fizica cuantica, sau cel puţin despre cum principiile cuantice permit constiintei să interfereze cu realitatea fizică.  Fizica cuantica calculeaza variantele viitorului probabil, iar constiinta selectează pe cea pe care să o materializeze in experienţă.  Dar în timp ce ştiinţa convenţională spune că efectele cuantice sunt limitate la scară subatomică, aici trebuie sa recunoaştem că probabil fenomenele cuantice sunt la fel de active în lumea macroscopică şi conduc de fapt, progresia experienţelor din realitatea noastră.

Deoarece procesele cuantice determina nu numai ceea ce percepem noi, ci şi prin ceea ce percepem,  în mare măsură nu suntem conştienţi de influenţa lor. Situaţia este similară cu cea in care 2 inotatori plutind în jos pe un râu cu viteză egală, fiecare înotător e relativ staţionar la altul, uitandu-se unul la celalalt ar putea deduce ca stau pur si simplu în apă, mişcarea lor în apă fiind evidentă numai daca s-ar uita în jos şi ar observa mici turbulenţe turbionare in jurul trupurilor lor (relativitatea extinsa) sau daca s-ar uita spre mal (relativitatea restransa).  Stiinţa convenţională se uita numai în jos şi nu reuşeşte să înţeleagă că un curent cuantic masiv este ceea ce ne poarta prin timp.  Dar cum anume intervine constiinta in manifestarea experienţei?

Holograma Fractalica

In fiecare moment universul nostru dar este doar o felie dintr-o reţea complexă de posibilităţi infinite care este neschimbătaore şi eterna. Din punct de vedere tehnic acest Multiverse poate fi considerat “vectorul de stare” sau “funcţia de undă” a realităţii.  Este o holograma fractalica care se perpetueaza permanent în viitor. Fractalul în sine nu se schimbă, doar mintea noastră e cea care se mişcă prin el şi ca urmare generează pentru sine iluzia de spatiu si timp.  Pentru a înţelege acest proces, trebuie să înţelegem cum functioneaza hologramele.

Hologramele codifica informaţii prin înregistrarea modelului de interferenta între două unde de aceeasi frecvenţă, o unda uniformă fiind în coerenţa (nealterata) iar cealaltă avand faza modificata de informaţiile care urmeaza să fie codificate holografic.

Modul tradiţional in care se poate face o hologramă e după cum urmează: un fascicul laser este împărţit în două, o jumătate proiectandu-se direct pe filmul fotografic, iar cealalta jumatate cade intai pe un obiect abia apoi fiind proiectata pe film.  Astfel, pe film este inregistrat un model de interferenta între aceste două raze, codificand topografia obiectului.  După ce filmul este developat, acelaşi laser va fi modulat in faza si intensitate de catre holograma şi va reproduce astfel informaţiile codate, proiectând o replică vizuală a obiectului.  Natura imaginii proiectate de o hologramă depinde de unghiul, intensitatea, şi frecvenţa (culoarea) laserului.

Frecvenţa determină ce informaţii pot fi accesate.  În cazul în care holograma este înregistrată cu un laser roşu, un laser verde nu va putea reda imaginea.  Mai multe imagini pot fi codificate într-o hologramă, fiecare putand fi citita de un laser de culoare corespunzătoare.

Unghiul de iluminare şi regiunea vor determina care anume informaţie din cele disponibile va fi selectată pentru proiecţie. În cazul filmului holografic, imaginea proiectata se roteşte cu o rotaţie în unghiul de incidenţă al laserului, sau se modifică intr-o altă imagine în cazul în care laserul ilumineaza pe o anumita parte a filmului, pe care a fost înregistrat un alt obiect diferit.  Unghiul şi poziţia sunt amandoua tipuri de faze, deci este faza e cea care selectează dintr-un interval dat ce imagine va fi redata.

În sfârşit, intensitatea de iluminare (amplitudiniea undei) determină gradul de fidelitate al imaginii proiectate.  Cu cat este mai mare amplitudinea, cu atât mai exacte şi complete sunt informaţiile decodificate.

Procesul holografic are paralele metafizice. Mintea Creatorului corespunde sursei laser, arhetipurile corespund obiectelor înregistrate, iar matricea existenţei corespunde filmului fotografic.  Rezultă de aici că noi, ca unităţi individuale ale constiintei suntem laserul.  Culoarea laserului este frecvenţa data de emoţiile noastre, faza este aleasa de modelele noastre de gândire, iar amplitudinea e data de nivelul nostru de intenţie.

Aşa cum culoarea laserului determină gama de informaţii holografice accesibile, tot astfel natura noastră emoţională  determina gama accesibilă de experienţeă arhetipale.  Din aceasta gama, gândurile noastre determina un anume unghi de fază care determina materializarea unui anume arhetip experimentat.  Iar puterea noastra de intenţie determină cât de precis şi viu/energic se va manifesta.

Aceasta nu este o metaforă, universul este într-adevăr holografic.  Dar este de asemenea si fractalic asa cum am menţionat. Un fractal este infinit de complex şi tocmai de aceea permite observarea practic nelimitată atat in detaliu cat si in perspectiva. Fiecare nivel de observare este un subset al tuturor observatiilor la nivelurile subiacente/supraiacente. În starea noastra actuala, observam fractalul din perspectiva, crescand, şi percepem această mişcare ca progres în viitor. Şi bineînţeles, viitorul este un subset al tuturor variantelor anterioare probabile ale viitorului deşi timpul este in fapt o iluzie, deoarece toate nivelurile fractalice exista simultan, erau si vor fi fiind concomitent in orice moment al timpului, chiar daca numai o faza poate fi observata momentan. Încă o dată, acest fractal este holografic, iluminam porţiuni din el în conformitate cu natura noastră emoţională, gândurile şi intenţiile. [asta e teoria multiversurilor corelata cu quantum entanglement din fizica cuantica - n.tr]

Tărâmuri/Realităţi

Dar natura noastră emoţională este complexă şi frecvenţele care o alcatuiesc sunt numeroase.  Prin urmare, constiinta noastra vibrează cu un spectru de frecvenţe şi prin urmare accesează din holograma un spectru de arhetipuri experientiale. Fiecare persoană are un spectru unic vibrator, deşi persoane diferite pot avea in comun anumite frecvente.  Acest spectru identifică nu numai compoziţia sufletului nostru, dar şi calea unică de învăţare a fiecaruia în viaţă.  Temperamentul nostru reflectă natura sufletului nostru şi determină domeniul experienţelor noastre.

Realitatile sunt lumile personale pe care le locuim, sfera noastră de influenţă, gama de percepţie şi regiunea de activitate.  Acestea sunt zone specifice ale hologramei pe care le iluminam în conformitate cu spectrul nostru vibrator, cu fiita si esenţa noastră.

Fiecare individ proiecteaza şi ocupă o realitate unica, dar nu neapărat independenta; unele frecvenţe sunt mai mult sau mai puţin comune şi corespund realităţilor consensuale şi experienţelor comune. Prin urmare tărâmurile/realitatile se pot intersecta, suprapune, sau să fie subseturi ale  altor realitati.

Realitatile ca Teme de Experienta

Locuitorii a două realitati intersectate vor avea inevitabil căi şi invataminte comune.  Aceste inavataminte sunt de natură arhetipală, fiind determinate de acea parte a hologramei pe care ambele taramuri o acceseaza.

Când o realitate este un subset al alteia, cei care ocupă domeniul superior vor înţelege pe deplin şi vor percepe pe cei al caror realitate e mai limitată dar nu si invers.  Diferenţa poate fi mica, între profesor şi student sau intre adult şi copil, sau mai mare mare, între om şi animal, sau chiar si mai mare, de exemplu intre o fiinta hyperdimensională şi om. Diferenţele mici se reflecta in diferenţele de nivel de înţelegere, în timp ce diferenţele mari între tărâmuri dau naştere la diferenţe de percepţie. Aceasta înseamnă pur şi simplu ca unul are un spectru vibrator care il include şi il depăşeşte pe al celuilalt.

Uneori două tărâmuri sunt independente, avand in comun doar putine, dar dintre frecvenţele fundamentale.  De exemplu, doi oameni pot avea in comun cele mai joase frecvenţe ceea ce ii laseaza pe acelasi plan fizic, dar diferenţa în calea lor in viaţă vor face ca fiecare sa fie doar un personaj nesemnificativ în viaţa celuilalt. Caile lor se pot încrucişa, dar numai într-un mod superficial. Şi dacă ei sunt forţaţi să interacţioneze sau sa comunice, aproape sigur va fi o neînţelegere reciprocă şi lipsa de interes în cel mai bun caz sau aversiune si confruntare în cel mai rău caz. Atunci când diferenţa dintre taramuri este extremă, fiinţele de pe fiecare tărâm nu se pot percepe reciproc nici macar fizic.

Tărâmurile sunt oarecum precum scenariile intr-un film, fiecare persoană fiind protagonistul scenariului său, dar toate scenariile in care alţii sunt personajele principale, ii includ pe ceilalti ca personaje secundare sau de fundal.  Cu cat este mai mare congruenţa între două realitati, cu atât mai important e rolul jucat de fiecare personaj în scenariul celuilalt. Importanţa unui personaj nu este determinată de cât de des interacţionam cu el, ci cat de mult vom face acest lucru în mod semnificativ.  Putem sa ne intalnim in viata chiar în fiecare zi cu un vecin sau un coleg care lasa nu mai mult de o amprenta  estompata in sufletele noastre. Alţii putem sa-i întâlnim o singură dată în viaţă si sa fie o experienţă atât de semnificativa încât ne marchează pe viaţă.

02/14/2007 02/14/2007 by montalk

posted in ↳ matrix

postat pe montalk.net »30 martie 07

[Actualizare 10/2010 - în afară de mecanismul descris în acest articol, cred că Pământul va trece printr-un nor dens de energie eterica ceea ce ar explica de asemenea fenomenele care ar fi asociate cu 2012 / ideea Shift dimensional (trecerea, transgresiunea, asceza sau rapirea in alta dimensiune).

Dacă citiţi această întâlnire povestita de cineva care a fost contactat [e vorba de intalnirile de grad 4 - n.tr.] veţi nota faptul că a fi în prezenţa unei entitati care emana energie eterica intensă are un efect de inducţie asupra celui contactat, cauzând aparitia unei straluciri a aurei, si de asemenea o gandire mai luminoasa, mai limpede şi care induce o schimbare in constiinta spre o stare de spirit mai deschisa.  Ei bine, un eveniment global de energie eterica ar face acelaşi lucru pentru populaţie, forţând o schimbare în percepţie. Aceasta include posibilitatea de a-şi aminti vieţile anterioare şi alte cunoştinţe suprimate, inclusiv cunoştinţe implantate şi criptate în campul energetic al cuiva în timpul răpirilor repetate.

Prin urmare, în cazul în care concentraţia ambientală de energie eterica ar fi să crească brusc, s-ar vedea într-adevăr modificări majore. Ar fi ca si cum ar veni mareea si peştii care anterior se zbateau pe uscat ar putea să înoate.]

Introducere

În cazul în care fenomenul 2012 este real, se pare ca e mult mai complicat decât se presupune. Cercetarile mele îmi spun că în nici un fel, aceasta nu înseamnă ascensiunea in masa a toată lumea de pe această planetă, pentru că ar fi împotriva liberului arbitru a celor care în loc să fie gata pentru o lume mai buna, se tin cu încăpăţânare multumiti de una inferioara. Si nici nu se va întâmpla tocmai pe 21 decembrie 2012, deoarece această dată se bazează pe doar două lucruri: calendarul Maya care se încheie in acea zi şi pozitia soarelui la solstitiul de iarna când se suprapune peste centrul galactic, prima este o datare discutabilă, în timp ce al doilea a avut loc deja în 1998.  Trecerea dimensionala ar putea fi de fapt mai mult efectul dimensional al unui val energetic mai larg al cărui vârf se află centrat pe acea data sau după 2012, in timp ce anii imediat înainte şi după vârf ar putea fi la fel de semnificativi. Mai degraba estimez că fereastra 2012-2032 este de o importanţă mai mare decât solstitiul de iarna din 2012 în sine.

Ce implică Trecerea?

Pot presupune ca ar fi mai degraba o deslipire de realitatea noastră colectivă consensual, astfel că partile disonante ale populaţiei pot să se abată fluxuri temporale separate şi apoi în tărâmuri (realitati) diferite de existenta. Este o manifestare mai accentuata a aceleeaşi Dinamica a Realitatii care sta la baza experientelor noastre de zi cu zi.  În momentul de faţă împărtăşim cu toţii aceeaşi planetă şi separarea în rândul persoanelor care se afla pe diferite cai de imbunatatire se limiteaza cel mult la o separare geografica , dar mai degraba de obicei, implica o simpla barieră in sincronicitate, astfel încât drumurile lor se intalnesc rar în viaţă.  Dar pe masura ce creşte polarizarea şi tensiunea de respingere dintre sectoarele populaţiei disonante şi condiţiile de pe aceasta planeta lasă loc din ce în ce  mai puţin pentru manifestarea liberei vointe a fiecaruia care se afla in acest spatiu si timp, va exista o presiune tot mai mare pentru mijloace mai extreme (se poate spune si exotice) de separare. Potrivit Dinamicii Realitatii, ceea ce începe ca o simplă antipatie între persoane poate creste pana la despartirea cailor, a liniei temporale şi în final despartirea de dimensiuni. Este mitoză celulară pe scara hiper dimensională .

Ce determina Transgresiunea? De ce este ciclică? De ce se referă la alinieri astronomice?

Este posibil că sistemul nostru solar să treacă printr-o regiune a spaţiu-timpului ale căror condiţii variază foarte mult de cele din regiuna noastră curentă.  Sau poate mai degrabă decât să mergem noi spre ea, vine ea spre noi. Oricum, merită să speculăm ce mecanism fizic ar putea produce Trecerea.

Este posibil ca din centrul galaxiei să radieze braţe spiralate de potenţial gravitaţional foarte mult modificat.  Pe masura ce sistemul nostru solar se misca in jurul centrului galactic, acesta va intra ciclic şi va ieşi din aceste brate spiralate, astfel încât toate planetele şi soarele trec printr-o schimbare simultană în potenţialul lor gravitaţional.  Probabil ca si altii au emis ipoteze similare dar în acest articol voi urmări acest concept până la concluzia sa logică şi voi arăta de ce implicaţiile explica tot ce putem spune cu siguranta despre Trecere.

Teoria Relativităţii Generale: atingerea pragului de Portal

Centrul galactic este o gaura neagra super masiva; şi găurile negre sunt ieşirile din universul nostru. Pentru a înţelege găurile negre, trebuie mai intai sa intelegem gravitatia. Toate corpurile masive emana câmpurile gravitaţionale care determina alte corpuri să cadă spre ele şi invers. Dar la baza acestui camp sta un camp fundamental  cunoscut sub numele de potenţial gravitaţional.  Pentru a face o analogie, în cazul în care câmpul gravitaţional este ca panta descendenta a unui deal, atunci potenţialul gravitaţional este măsura înălţimii la un punct de pe acest versant. Sau daca câmpul de forţă este ca vântul, potenţialul este ca presiunea aerului. Este nevoie de schimbări în potenţialul gravitaţional pe o oarecare distanţă pentru a produce un câmp de forţă gravitaţională, la fel cum este nevoie de schimbări în înălţime pentru a face lucrurile s ase poata rostogoli în jos pe panta, sau modificări în presiunea atmosferică pentru a crea vânt.  Pe pământ, fiecare înălţime deasupra suprafeţei (sau distanţa de la centrul planetar) are un potenţial  gravitaţional diferit, care creează o “panta” îndreptata în jos (spre centru), provocând obiecte să scadă dacă sunt eliberate.

Este evident din teoria lui Einstein a relativitatii generale că potenţialul gravitaţional stabileşte de asemenea rata timpului şi scara spaţiului.  Ceasurile merg mai lent şi riglele verticale sunt mai scurte la altitudini mai mici, deoarece potenţialul gravitaţional este mai puternic acolo.  O gaură neagră este atât de compactă şi masivă incat potenţialul ei gravitaţional la o oarecare distanta este deja suficient de puternic pentru a încetini timpul si pentru a opri şi micsora spaţiul pana la zero. Această distanţă este cunoscută sub numele de orizontul evenimentului (event horizon), sau raza Schwarzschild.  Din perspectiva noastră, un obiect care intră în orizontul evenimentului va apărea îngheţat în timp, în realitate obiectul în sine este instantaneu propulsat spre eternitate şi fie ejectat din universul nostru fizic, fie distrus în acest proces.

Oricine intră într-o gaură neagră va fi cel mai probabil strivit pana la moarte, deoarece modificările de potenţial gravitaţional lângă orizontul evenimentului sunt atât de abrupte încât forţele asociate sunt prea mult să le suporte.  Dar amintiţi-vă că acesta este potenţialul gravitaţional în sine, şi nu camp gravitational care incetineste timpul si micsoreaza spatiul.  Prin urmare, este posibil să existe aceleaşi efecte de îndoire a spaţiu-timpului fără forţele periculoase daca potenţialul gravitaţional, în ciuda faptului că e intens, variază foarte puţin într-un volum dat de spaţiu. Ar fi ca o regiune de presiune de aer inalta, dar fără vânt.  Deci, atâta timp cât gradientul spaţial în potenţialul gravitaţional este neglijabil, potenţialul in sine poate varia în mod liber, fără a fi însoţit forţe.

Lucrurile devin interesante cand se trece dincolo de orizontul evenimentului, sau ca sa zicem altfel, dincolo de valoarea potenţială gravitaţională necesara pentru a opri timpul.  Teoria Relativitatii Generală are o ecuaţie care arată modul în care potenţialul gravitaţional determină dilatarea timpului:

După cum puteţi vedea, cu cat mai negativ este potenţialul gravitaţional, cu atât mai mare e dilatatarea timpului. Dupa ce atinge o valoare critică, potenţialul determina dilatarea la infinit a timpului, în sensul că din perspectiva noastră ceasului afectat i-ar lua o infinitate sa ajunga la secunda urmatoare. Cu alte cuvinte, atunci timpul incetineste pana la zero.  Această valoare critică a potenţialului poate fi numit condiţia de portal:

Condiţia de portal se găseşte tocmai la orizontul evenimentului gaurii neagre, dar poate exista si în altă parte în formă fara gradient şi astfel fara forta distrugatoare. Daca potenţialul devine inca mai negativ decât conditia de portal, atunci nu numai curgerea timpului se reduce la zero, dar de fapt timpul devine imaginar. Spre deosebire de cantităţile reale care sunt multipli de unu, cantităţile imaginare sunt multipli de rădăcina pătrată din -1, care din punct de vedere practic înseamnă “o imposibilitate dintr-o dimensiune, făcuta posibilă într-o alta” Ceea ce stim ca timp liniar de zi cu zi este timpul real. Timpul imaginar se poate scurge fără ca o singura secunda de timp real sa treaca şi de aceea este singurul moment care continuă să existe şi pentru cineva care trece pragul portalului.

Fizica cuantica: dincolo de pragul Portalului

Trecerea pragului portalului este echivalent matematic cu depasirea vitezei luminii, dar fara a misca un centimetru. Este ejectat din spaţiu-timp real în spaţiu-timp imaginar, pe care fizica il numeşte hiperspaţiu, Ra il numeste timp-spatiu, iar Cassiopenii il numesc antimaterie sau univers eteric. Dacă timpul liniar (timp real) este de fapt o bucla, atunci trecerea timpului cu viteza zero şi intrarea in hiperspatiu ar însemna ieşirea din această buclă. De acolo, alte bucle ar deveni deschise spre explorare. Acestea ar fi caile temporale paralele.

După o trecerea pragului portalului, cum poate cineva naviga, unde se poate duce, incotro o poate lua?

Aici se termina relativitatea si incepe Fizica Cuantica. Când curgerea timpului este redusă la zero, nu mai există o diferenţă între cauză şi efect.  Mai degrabă acestea există ca o singura stare de la început până la sfârşit, simultan şi se suprapun, ca o rolă film care doar sta pe un raft. Acestea sunt secvenţe deterministe sau de cauzalitate, în sensul ca secvenţe în care cauza duce la un efect previzibil, fără surprize pe traseu.  Astfel de surprize sunt numite puncte cuantice de alternativa, locul unde ramurile temporale se impart in mai multe posibilităţi alternative. Acestea reprezintă evenimente nedeterministe prin care constiinta alege dintr-un set de mai multe “bobine de film”, pe cea care o să ruleze următoarea.  Această alegere este reprezentata în mecanica cuantică ca o “fază cuantic,” un unghi de aliniere sau poziţia pe funcţia de undă cuantică.  Ce este funcţia de undă cuantica?  Spre deosebire de particule, care există ca lucruri tangibile într-un univers obisnuit, o funcţie de undă este colectia tuturor starilor posibile ale acestei particule asa cum se manifesta ea simultan in toate universurile paralele . Atunci cand constiinta observă o funcţie de undă, ea selectează automat din unda o singură fază pe care o blocheaza şi pe care o transforma într-o posibilitate concretă in universul nostru.

Deci, după intrarea hiperspaţiu, timpul imaginar si faza cuantica fundamentala (poate ca ele sunt acelaşi lucru) asigură măsura principala de navigaţie.  După intrarea in hiperspaţiu, constiinta poate alege si fixa o faza a undei cuantice trecand astfel inapoi pragul portalului în spaţiu-timp real.

Trecerea ca Expansiune a Undei Cuantice Macroscopice

Acum, ce are asta de-a face cu 2012? Poate ca totul. Aşa cum am menţionat, ipoteza expusa aici este că centrul galactic radiaza valuri sau braţe spiralate de potenţial gravitaţional modificat.  Conform teoriei unificate a câmpului , există o varietate de mecanisme pentru a genera astfel de valuri.  Indiferent de mecanism, în cazul în care sistemul solar suferă o schimbare de potenţial gravitaţional care depăşeşte condiţia de portal, realitatea noastră ar deveni literalmente deslipita.

Vedeti, motivul pentru care impartim în prezent aceeasi planeta pe aceasta linie temporala este că noi toţi suntem fixati pe aceeaşi fază cuantica a undei fundamentale şi astfel, impartim aceeaşi realitate.  In prezent variantele individuale ale realităţii noastre sunt legate împreună pentru că suntem colectiv blocati in partea de jos a aceluiasi potenţial gravitaţional, ca niste bile îngrămădite împreună într-o depresiune pe o foaie de cauciuc. Din intamplare, pragul de portal este potenţialul necesar pentru a depasi potenţialul fixat al întregului univers fizic pe care il locuim in prezent.  Daca bilele ar fi ridicate deasupra acestui prag al potentialului ar putea fugi care incotro şi la fel daca am avea o crestere in potentialul nostru gravitaţional, realitatea noastră colectivă s-ar dizolva.  Si asta este exact ceea ce s-ar întâmpla dacă am trece printr-o regiune a galaxiei modificata suficient sau în cazul în care un potenţial undă gravitaţională ar trece prin noi.  Cred că acesta este mecanismul cheie din spatele Transgresiunii.

Să spunem că 2012-2032 implică o modificare cataclismica a potenţialului nostru gravitaţional, până la punctul în care totul se destrama.  Atunci totul ar fi flexibil, orice ar fi posibil, viitor şi trecut s-ar contopi într-un singur moment de eternitate, timpul incetineste pana devine o infinitate şi conştiinţa este proiectata în hiperspaţiu.  În anii premergatori acestui moment, realitatea ar deveni pur şi simplu mai plastica şi va răspunde mai usor conştiinţei noastră ca urmare a schimbarii prin care trece, relaxarea potenţialului gravitaţional, dar după aceea realitatea s-ar dizolva complet.  Şi după ce ar fi aruncata în hiperspaţiu, constiinta ar alege si ar fixa una din fazele corespunzatoare oricarei realitati careconsidera.

[Aici plasticitatea ar fi atat de mare incat ar permite ceea ce numim ascederea la planurile superioare urmatoare, NIRVANA - vezi 'interviul'cu entitatea Ra; totusi, ceva previne trecerea directa pe planurile cele mai de sus pana la Creatorul Unic, presupun ca este maturitatea noastra limitata care se desvolta doar treptat, pas cu pas - n.tr.].

Departe de a fi speculaţii New Age, aceste rationamente decurg direct dintr-o aplicare ipotetica a fizicii cuantice şi  relativiste.

Deci ceea ce înseamnă cu adevărat Trecerea în acest context este deblocarea lanţurilor gravitaţionale care ne leaga unul de altul, astfel că apare un proces natural de sortare astfel incat transgresiunea se poate produce atunci cand oamenii o pot lua pe cai diferite, catre realităţi noi care se potrivesc mai bine propriilor nevoi spirituale, realităţi care rezoneaza cel mai bine cu spectrul propriei lor faze cuantice. Ultima parte s-ar numi mai corect “colapsul valului/undei cuantice macroscopice” – care este un termen pe care alţii l-au mai folosit anterior, dar aici vă spun că aceasta este doar jumătate din ecuaţie.  Cealaltă jumătate este în primul rând întâlnirea cu pragul de portal, care este singura modalitate in care o realitate tangibilă/fixata poate fi “fluidizata” şi pentru care e nevoie de o undă de potenţial gravitaţional al cărei amplitudine maxima depaseste pragul de portal.  Altfel spus, Trecerea este un expansiune a undei cuantice macroscopice urmata de un colaps a undei cuantice macroscopice. Este deschiderea şi închiderea uşii realitatii noastre.  Sampo macina inca o dată!

Ce se întâmplă după aceea depinde de persoana în cauză.  Cei cu mai putina conştientizare şi polarizare spirituala poate, ca puii de pasare prea mici pentru a zbura ce cad înapoi din vazduh, vor cadea si ei intorcandu-se imediat într-o linie temporala liniară limitată, fără a-si mai aminti ceva.  Amintirile noastre sunt parte a liniei temporale liniare şi se schimba concomitent cu orice modificări ale ei.  Alţii poate au câştigat suficientă energie personala şi polarizare spirituală pentru a se elibera din potenţialul gravitaţional, noul grad de libertate oferindu-le posibilitatea de a intra şi ieşi din timp-spatiu/hiperspaţiu dupa dorinta. That level of existence is called “fourth density” but here I wish to give a technical hypothesis of what that really means: total quantum phase freedom and conscious navigation through imaginary time. Acel nivel de existenţă este numit “densitatea a patra”, dar aici aş dori să emit o ipoteză tehnică a ceea ce înseamnă asta cu adevărat: libertate totala in faza cuantica şi navigare conştienta prin timpul imaginar.

Viitorul e în mâinile noastre

În cele din urmă acest lucru înseamnă că unde (şi când)  ajungem depinde de unde avem nevoie sa ajungem, in punctul culminant al alegerilor noastre spirituale în viaţă, şi de ceea ce rezoneaza cel mai mult cu natura sufletului nostru, pentru că acestea determină ce realităţi putem noi accesa după intrarea in hiperspaţiu.

De aceea este incredibil de nerealist să spunem că in 2012 toată lumea de pe pământ garantat va urca la un nivel superior. Acest scenariu ar încălca libera alegere a celor care nu sunt pregatiti şi ar încuraja pasivitatea deoarece cu ascensiune garantata, tot ce mai trebuie să faci este să stai şi să aştepti până în 2012, ceea ce nu este diferit de Răpirea creştină sau oricare alta conduita in caz de apocalipsa care promovează aşteptarea pasiva a sfârşitului. As far as the common criticism goes that even the kind of Shift mentioned in this article is no different from Rapture theories since it deals with a “grand event” that leads to a “judging of people” — keep in mind that the criteria for the sorting process discussed here is based entirely on freewill and spiritual necessity rather than some backwards moralistic dogma, and that the only ones doing the judging are the individuals themselves (or rather their own higher selves). În ceea ce priveşte criticile obisnuite, s-ar putea spune ca nici varianta expusa in acest articol nu difera prea mult de Rapirea Crestina din moment ce se vorbeste de un “eveniment grandios, final”, care conduce la o “judecata a oamenilor” – sa ţinem totusi cont de faptul că in cele expuse aici criteriile procesului de sortare se bazează în întregime pe necesitatea individuala de imbunatatire si evoluare si pe libera alegere, mai degrabă decât vreo dogma moralista retrograda [ptiu!, il trazneste Dumnezeu..- n.tr.], şi că singurii care vor face judecarea sunt oamenii (sau mai degrabă propriul lor sine superior).

Dinamica Realitatilor explică de ce principiile care stau la baza Trecerii sunt aceleaşi cu cele active la un grad mai scăzut în viaţa noastră de zi cu zi. Dacă doriţi să ştiţi care va este rezonanta fazei cuantice, uitati-va la ce fel de experienţele atrageti chiar acum.  Care este “tema” experienţelor din viaţa ta? Alergi nebuneşte dupa satisfacţii materiale, pasind peste cadavrele altora pentru a-ti satisface ambiţiile personale?  Suferi nenorocire după nenorocire, ostilitate şi persecuţie?  Sau te straduiesti să obtii o mai buna conştientizare şi echilibru, avand in viata ta de zi cu zi un numar oarecare de miracole? Există o mie de alte întrebări dar acestea ar trebui sa faca sa te gandesti.

Pentru a-ti aseza realitatea pe directia traiectoriei optime, este nevoie de o combinaţie optimă de atitudine, de conştientizare şi de acţiune.  Mai multe despre acestea într-un alt articol viitor, dar aruncai o privire pe note de cercetare privind atitudine vs. conştientizare. Cu cat mai buna constientizarea, cu atat mai armonioasa atitudinea şi mai responsabile acţiunile, cu atat mai mult rezonezi cu un viitor probabil pozitiv. Leave one of these out and the triad is broken, imbalance arises, and problems inevitably creep in. Daca neglijezi doar una dintre acestea şi triada este rupta, apare dezechilibrul şi inevitabil problemele.

Eu cred că dacă vom face partea noastră pentru a ne îmbunatati, daca vom ajuta pe ceilalti la nevoie şi vom consolida în permanenţă legătura cu vocea noastră interioară a intuiţieişi conştiinţei spirituale, vom reusi tot mai mult sa ne amintim cine suntem şi de ce suntem aici. With this “blueprint” of higher awareness fully activated in our souls, what precipitates from the hyperdimensional state is a new reality in full harmony with that blueprint. Cu acest “plan” pentru o mai buna conştientizare pe deplin activat în sufletele noastre, din starea hyperdimensională se va concretiza o nouă realitate în deplină armonie cu acest plan.